Ca un miel

Ca un miel tăcut-ai, Isuse,
Ca un miel mult lovit fără merit, 
Ca să știu că-s iubit, că-s iubit...

Tu mai iartă-mi și astăzi curajul
De-a-Ți lovi trupul mult asuprit,
De-a-Ți scuipa înc-o dată obrazul,
De-a dori Tu să fii răstignit.


Dumnezeul inimii mele,
Ca un miel ai pășit înspre moarte,
Ca să-mi ierți păcatele grele,
Să le-arunci în adânc, Tu, pe toate.

Cu-o durere în suflet de Tată,
Te-ai oprit, Tu, păcatul să-mi ierți,
Când pe-o cruce murdară de mine sculptată,
Țintuit te-am dorit, neștiind că nu meriți.

Dumnezeul inimii mele,
Ca un miel ai pășit înspre mine,
Arătându-mi iubire în clipele grele,
Și-ndreptându-mi tu inima-nspre cerul ce vine.

Ca un miel tăcut-ai, Isuse,
Ca un miel mult lovit fără merit,
Acum știu că-s de tine iubit.