Punct și virgulă

Încotro mă porți, tu, viață?
Încotro atât de-ncet?
Te grăbești să îmi furi clipa,
Și nu vrei să fiu eu drept.

De la gânduri, pân la fapte,
Tu pilot dorești a fi,
Nu-s o pană, nu mă crede,
Nu-s ușoară, gândurile mele
Cântăresc mai mult decât poți ști.


Tu știi ce-i iubirea,
Dar nu vrei ca să iubesti.
Tu nu alege asta pentru mine
Căci departe mă vei ști.

Tu, viață ești o hartă pentru mine,
Fără munți și vârfuri 'nalte,
Cu prăpăstii și nimicuri.

Încotro mă porți, tu, viață?
Încotro tu te grăbești?
Vrei să furi a mea comoară?
Vrei să mi te-mpotrivești?

Nu vorbești, nu spui nimic,
C-o tăcere infinită...
Îmi vorbesși cum doar tu știi,
Deși vrei soarele să-mi iei,
Nu te las, căci luna nu îmi aparține,
Ea nu mă face împlinită,
Caăci iubirea e soarele meu,
Iar pentru tine, iubirea e luna.

În tine, dragă, viață,
Sunt două drumuri: unul pustiu și unul plin de iubire,
Dar nu te mai idetifica cu primul,
Căci e trecător.
Învață și tu ceva în lumea asta,
Căci de atâta timp tot ne înveți pe toți.

Încotro mă porți, tu, viață?
(Lutenco Nelea)