Dorințe false

"Există diverse tipuri de puncte critice-în educaţie, în emoţii, în viaţa psihică sau în relaţii. Aproape în orice activitate te vei întâlni cu un punct unde tot ce poţi gândi este dulcea eliberare care vine din achitarea datoriilor. Pe vremea bunicilor noştri abandonarea era considerată ruşinoasă.
Astăzi ea este adesea lăudată.

"Probabil că răbdarea nu produce efecte dramatice, dar fierb în mine însumi când constat că la TV abandonarea este prezentată în roz. Priviţi la ecran-la serviciu situaţia este dificilă. Angajatul se ceartă cu şeful. Nervii explodează în timp ce muzica din fundal se intensifică. Camera se focalizează pe venele de la tâmpla angajatului care cât pe ce să plesnească. Urmează un moment de linişte după care i se aude vocea declarând:"Demisionez!" Crescendoul muzical devine nebunesc când angajatul iese furtunos pe uşă, trântind uşa după el. În pauza publicitară, când se laudă berea şi antiacizii, telespectatorii din toată naţiunea oftează zicând: " Exact aşa voi face odată şi eu cu şeful meu. Vreau să demisionez în culori vii, în faţa unei mari audienţe, cu viori în fundal şi în sunet de tobe." Priviţi din nou-soţul se ceartă cu soţia. Tensiunea creşte. În momentul de maximă tensiune, soţia îi trage o palmă soţului, bineînţeles subliniată de sunetul talgerelor. Răsucindu-se pe călcâie, iese vijelos afară trântind uşa în urma sa, întocmai cum a făcut angajatul din spectacolul celălalt. Jumătate din soţiile americane vor zice atunci:"Exact aceasta vreau ;i eu si fac. Johny, adună tăvile şi mergem să discutăm cu tata. De data aceasta îi voi zice să se care."