...Când cerul inimii e întunecat ades....și soarele ...nu cred că poate iar a apărea....vreau să-mi transform inima în soare...nu pot....pot doar a afirma....că-s limitat....și o ființă trecătoare....dar pot a transforma în soare...iubirea....ce-alungă norii ce-ascund așa mare splendoare....când cerul inimii e-ntunecat ades....și inima încet, cu greu mai bate...parcă doresc din mine ca să ies....simt că nu pot....parcă mă leagă toate....când cerul inimii e-ntunecat ades....și norii negri, mulți....cu lacrimi vor să plouă....îmi plec ființa....și iar mă contopesc...cu cerul....cu norii....m-ascund în ei....și-ncep iar să privesc...soarele...ce dorește ne-ncetat ...cu dragoste a lumina....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu