Bat clopotele...

Bat clopotele

O frunză din copac azi se desprinde, pentru a-nvia peste un timp din nou.

Oamenii păşesc grăbiţi în fiecare clipă a vieţii lor.

Se tot grăbesc şi se agită, aleargă-aici , aleargă-acolo...

Dar uită că viaţa e un dar, că e primită,

Că e un unic solo.

Cum ai cântat în viaţa ta până acum?

Ai aşteptat să cânte alţii pentru tine?

Poate-ai crezut că nu ai voce

Sau poate ţi-a fost ruşine?

Bat clopotele...

Un cântec fiecare are şi este lung sau scurt, depinde cât trăim.

Dar poate fi aşa de lung şi să existe şi peste generaţii, doar dacă reuşim să mai iubim.

Bat clopotele...

În ultimul moment al zilei

Priveşte-ncet în jos, în sus, priveşte înspre oameni...

...Priveşte înspre tine şi-ncepe iar să cânţi, aşa cum ţi-ai propus.

Bat clopotele pentru ultima dată

Şi-un cânt de-acolo se desprinde,

Încât în inimă răsare dorul minţilor fuginde şi tot până-n depărtare,

Eu cânt un cântec, un cântec.

Bat clopotele!

Lutenco Nelea-16 ianuarie