Copilaria

copilăria e o comoară...mi-aş dori să mai pot fi măcar o clipă, măcar una, copil.Dar sunt, de asta sunt convinsă...şi cred că orice om, indiferent de vârstă ar trebui să iubească aşa cum iubesc copiii...să ierte...şi să se bucure de viaţă, să preţuiască fiecare clipă, să preţuiacă pe cei din jur...mulţi uită să mai fie creativi şi se adâncesc tot mai mult în problemele lor...spre deosebire de ei ... copiii sunt plini de speranţă...ei se bucură de soare, de picăturile de ploaie ..
.îşi imaginează că stelele sunt poate găuri în podea...sau poate mulţi licurici...copiii aleargă la mama şi o iau în braţe, îi duc un bucheţel de flori de câmp ...copiii aleargă ...şi nu-şi pot imagina viaţa stând într-un loc, stând singuri .... te simţi bătrân? sau cum te simţi? eu pot spune că poţi fi mai tânăr decât ai fost vreodată dacă ştii să aplici copilăria în viaţa ta ...cred că e o formulă al cărei x eşti tu ...iar după egal se află cheia fericirii...cineva spunea"nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm".Mi-e dor de copilăria mea...de vârsta în sine...şi nu numai ...mi-e dor ...dar timpul nu-mi va împlini niciodată acest dor...pentru că e imposibil...copiii se împacă aşa uşor ...îşi dau pur şi simplu mâinile şi uită totul...şi iar se joacă...copiii ştiu cum să se împace...ei iubesc fluturaşii ...şi se bucură, chiar se bucură de fiecare lucru ...transformându-l în cel mai preţios lucru...un lucru de care îmi pot da seama e că atunci când suntem copii ...dorim cu nerăbdare să creştem...iar când creştem ...ne dorim trecutul... Pentru mama copil voi fi până la final...Bucuraţi-vă de viaţă!