Vreau să văd cerul

E albastru undeva mai sus....
Dar eu nu văd...nu pot vedea...

O mască astăzi iarăși mi s-a pus...

Mă-ndrept spre geam și când m-opresc acolo...
Îmi dau seama că inima-mi nu se oprește...
Ea vede cerul și norii toți ce cântă-n zi un singur solo...
S-aud nu pot...mă-mpiedică tot ce viața îmi hrănește.


Și inima se-ndreaptă tot mai sus...
Și în albastrul mult se pierde-ncet ușor....
E frumusețe pură, e chiar un dar în plus
E ruptă orice șansă pentru un muritor.

Dar nu pot mult eu să mă bucur...
Căci toate se întorc la loc...
Și inima ce sus era
Și visele se-ntorc din joc.

Voi oameni luați-vă clădirile înalte....
Și-acoperișuri nu mai vreau ...
Dați libertate ochilor....și inimii ce încă bate ...
Nu-mpiedicați vederea mea să vadă cerul ...
Și nu-i lăsați ca să-l privească doar  în noapte.

De ce îmi puneți ochelari....
Și nu lăsați vederea-mi liberă ...
Și-acoperiți cu euro, dolari...
Dorințe de demult aprinse .

Treziți-vă voi oameni adormiți...
Și-ncepeți să iubiți voi cerul....
Și chiar dacă mereu veți fi opriți...
Priviți în inimă căci și acolo-i cerul
Descuiați-vă voi inima din lanțuri
Și începeți să iubiți...
Deschide-ți uși, voi, chiar și celor care v-au rănit
Să vadă-n inima voastră cerul ....
Și soarele ce nu apune-acolo niciodată..
Și  v-opriți voi să iubiți ...
Căci răul trecător e....
Și valoare mare doar dragostea ea are....
Și dacă nu iubiți....departe-n veci veți fi de soare....de cer....
De veșnicia dulce....cu veșnică iubire...
Cu veșnică iertare....și cu un veșnic soare.
(Lutenco Nelea)