Închis

Săgeți de peste tot aleargă înspre mine...
Săgeți pe care eu le-am aruncat demult...cândva
Cu lacrimi a schimba....nu poți un rău în bine...
Și-o tăcere-așa adâncă-mi întunecă ființa.

Prea tărziu nu e nicicând, dar prea târziu e oare...?
Mi-e teamă-acum cu mine....
...dar poate până mâine....
Iar străzile sunt pline de iarnă...la fel și inima mea...
Ca și copacii fără frunze.....ca cel ce-ncepe-a uita...
Că primăvara e frumoasă....și-nlocuiește tot ce-i vechi
Că viața e așa de scurtă....și că rămâne ce din dragoste jertfești....
...Sunt o scânteie.....stinsă....
Ce se-avântă-n sus în noapte....
...Și când săgeata mă atinge....durerea-o descrie ...
...N-am cuvinte....
Tăcerea-n gânduri se preschimbă...
Mi-e dor de ce-mi aduc aminte....
Prea târziu nicicănd nu e....dar prea târziu e-acuma oare?
(Lutenco Nelea)