În lumea-aceasta plină de viteză....iubim, dar nu iubim....
Vorbim, gândim...mergem în grabă...
Ne avântăm așa mereu....dar încotro ne îndreptăm?
De ce nu ne oprim măcar o clipă
Să ascultăm cum...suflete de lângă noi suspină
Și-a căror inimă legată e-n rutină....?
De ce uităm c-avem iubirea....
Ce e comoara vieții...ce-aduce-n suflet împlinirea....?
De ce iubim pe jumătate...cu teorie absolută...
De ce-n iubire-atâta economie....
Și-o viață, astfel, risipită?
De ce tânjim mereu spre fericire și evităm să o trăim?
De ce natura ne vorbește....iar noi ....departe vrem să fim?
De ce există rău-n lume....de ce ?-o întrebare scurtă...
Ce mi-a schimbat mie viața....
Nu spune nimic, când e nevoie doar de-ombrățișare.....
Privește dincolo de ce se vede.....privește inima din om...
Și-ncepe-n el mai mult a crede...
Puterea dragostei din tine....îți dă valoare infinită...
Nu evita să faci un bine....cum știi, cum poți....
Unui străin, unui amic....cu o durere neclintită...
E iarnă....și-n suflet iarăși ninge....o întrebare, însă azi se naște? cum pot evolua? cum pot fi eu mai mult....cum pot eu să iubesc.....fără dorința de răsplată.....?....prea multe întrebări deodată...prea multe gânduri....ca și fulgii....dar fulgii.....se vor așeza pe inima mea....și vor începe-a da răspunsuri.........și voi începe-a crede eu mai mult în mine....cine sunt eu? de unde vin? ....eu nu exist așa din haos....cineva de Sus mi-a pictat ochii.....și a creat în mine zâmbet.....ce mă trezește așa de mult la viață....și-mi dă speranță că viața e așa e de minunată....când știi să fii tu însuți.....să lași oglinzile-ți departe....și să apari umil pe scenă ....să recunoști făr nici o jenă....că ești un slab.....dar un puternic...căci Dumnezeu ....e cel ce-aude....și dă putere....și îndrumă....
În lumea-aceasta plină de viteză....iubim, dar nu iubim....
Vorbim, gândim...mergem în grabă...
Ne avântăm așa mereu....dar încotro ne îndreptăm?
(Lutenco Nelea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu