Din zeci şi sute de catarge...

Din zeci şi sute de catarge,
Eu doar pe Isus îl aleg,
Deşi marea-i zbuciumată,
Doar în El eu mă încred.

Şi nici un ţărm de n-aş vedea,
Purtat de valuri prin furtuni,
Privesc spre ceruri şi aşa...
Putere am în slăbiciuni.

Şi noaptea când adânc răsare...
Şi mă împiedică să pot să văd...
Eu ştiu că Isus e-al meu soare...
Şi nu mi-e teamă, căci eu cred. 

Când singur am ajuns pe mare...
Şi vreau puternic a zbura...
Doresc Isuse să m-ajuţi...
Ca ne-ncetat să pot răbda.

Nu e uşor în aşteptare...
Când tot în jur se prăbuşeşte...
Nimic mai mult nu îmi doresc, decât...

Să ştiu că Isus mă iubeşte.

Din zeci şi sute de comori...
Ce se ivesc în calea mea...

Doar pe Isus eu îl păstrez...
Şi astfel pot înainta.

Din zeci şi sute de catarge,
Eu doar pe Isus îl aleg, 

Deşi marea-i zbuciumată,
Doar în El eu mă încred.