Florile iubirii

În tăcere, 
Când cerul spre mine privește, 
Fără glas a rămâne mai pot, 
Căci iubirea pe veci dăinuiește... 

Din mii și mii de daruri,
Ce pot a le primi,
Rămân fără cuvinte,
Când dragostea începe a mă-nvălui.

Iubirea e tabloul,
Pe care îl pictăm, în doi,
Uitând de ce e-n urmă,
Trecând prin vânt și ploi.


Iubirea e-un ecou ce-adie,
În inimă mereu,
Iubirea ne e vie,
Căci ea e Dumnezeu.

Iubirea e-ascultare
Iubirea-i dăruire,
Când totu-n viață pierzi,
Trăiește în iubire.

Iubirea-i ca o floare,
Cu un miros sublim,
Din inimă azi dăruită,
Ca să ne-nvețe viața să o prețuim.

Iubirea-i dimineața,
Când soarele răsare,
Tăcut să-nnalți o rugăciune,
Spre cel ce-aude-a inimii strigare.

Iubirea e frumoasă,
Când învățăm să ne jertfim,
Iubirea-nseamnă astăzi,
Cu Domnul să trăim.

Din mii și mii de daruri,
Ce poți a le primi,
Rămâi fără cuvinte,
Căci m-am oprit a te iubi.

În tăcere, 
Când cerul spre mine privește, 
Fără glas a rămâne mai pot, 
Căci iubirea pe veci dăinuiește...