Se-așterne toamna....

Se-așterne noaptea-n depărtare....
Când în tăcere stelele tresar...
Iar lumea-ntreagă - din a sa mișcare...
Nu se oprește...ca să primească viața ca pe-un dar... 

Se-așterne noaptea-n depărtare...
Când norii negri...iar pe cer se-arată...
Trăim prezentul ca pe-un vis - ce doare...
Și nu ne-ncredem noi în Dumnezeu, ca Tată.


Se-aștern și frunzele, încetul cu încetul...înspre noapte...
Și mii culori....se nasc deodată,
O, de-ai dori, tu, om sărman...să crezi că toate...
Se află-n mâna celui ce e fără pată.

E toamnă...încă-o toamnă...
Poate ultima....ce-o vom trăi-o...
Să ne-oprim din alergare...
Înspre ceruri să privim...
Căci curând Domnul apare...
Să fim gata, să veghem.
Nu e mult...aproape-i clipa...
Când veșnicia va începe...
Grea va fi, însă durerea,
Dacă-n Domnul nu vei crede.

Este toamnă, încă una...
Poate ultima din a ta viață....
Ce-ai dori să lași în urmă...
Ce-ți dorești a-Ți fi speranță?
Căci nu vezi, tu, cât de mare-i Universul,
Ce Stăpânul l-a creat....
Și ce mic....e omul nostru....
Care cade în păcat???

E toamnă,...încă una...
Poate ultima din lume....
Să ne-oprim din alergare...
Și Isus să ne îndrume...
Nu e dragoste mai mare...
Ca din Universu-ntreg....
Dumnezeu cu-a Sa răbdare,
Să iubească globu-ntreg...

E toamnă...încă una...
Poate...azi e-ultima zi...
Însă mare dar e viața,
Cu Isus a o trăi.

Se-așterne noaptea-n depărtare....
Când în tăcere stelele tresar...
Iar lumea-ntreagă - din a sa mișcare...
Nu se oprește...ca să primească viața ca pe-un dar...