în inimă când plouă-ades

...în inimă când plouă-ades, 
stă soarele curând s-apară, 
stă cerul iar de ne-nțeles. 
și-ncep să cânt ca o vioară... 

...mii inimi în lume-aceasta,
de doruri mult umbrite,
se-opresc din a zbura,
crezând că-s fericite...

în inimă când vara ninge,
când țurțuri grei se lasă-n jos,
eu înspre ceruri vreau să zbor,
și știu că sunt neputincios...

...dar inima oricât ar fi de înghețată,
același soare, de-altă dată,
o poate spre ceruri o-nnălța
spre veșnicii ea a zbura...

...și-orice durere, fericire,
ea, inima le simte drept...
ea și-amintește și nu uită,
ea e bagajul înțelept...

...cerul când în inimă privește,
eL mii furtuni, sau curcubeu zărește?
ce suntem noi în lumea-aceasta,
ce astăzi e, iar mâine poate,
de unde-așa putere
a face-o inimă a bate?

...în inimă când plouă-ades,
stă soarele curând s-apară,
stă cerul iar de ne-nțeles.
și-ncep să cânt ca o vioară...