precum soarele răsare

precum azi soarele răsare, 
în noapte-adâncă aducând lumina, 
așa Isus răsare-n mine, 
iubirea Sa - ștergându-mi vina. 

precum tot cerul în lumină se-nfășoară,
așa azi inima în doruri,
începe-a fi ca o vioară...
ce se așterne înspre ceruri...

Zâmbet în inimă

Și când vreau să văd eu totul, Mai închid o dată ochii...
Mai privesc demult în zare...multul verde și-o cărare...
Dumnezeu se vede bine...sfânt, curat, neprihănit...
Cerul mult...sădește-n mine...noi priveliști de demult. 
Ochii-nchiși sunt în afară...alții văd...nu eu, nu eu...
Rugăciunea-i o comoară, când vorbești cu Dumnezeu...

Pe-o cruce veche

Pe-o cruce veche...trupul Tău...
A atârnat bătut în cuie...
Căci mort cu toții Te-am dorit, 
Uitând de-orice speranță vie... 

M-aplec Isus astăzi la cruce
Cu mii bagaje de gunoaie,
Cu zeci dureri și neputințe,
Căci doar Tu dai eliberare.

Te-apleci spre mine, azi, Isuse,
Cu vii speranțe-n al meu suflet,
Și-n mila Ta nemărginită,
Tu-n inimă cu dor privești...
Și sângele-Ți mă spală
O, cât de mult TU mă iubești. 

Sfârșit de toamnă

sfârșitul de toamnă e astăzi în suflet, 
e astăzi aici dinspre cer spre pământ...
natura adoarme și n-auzi vreun zumzet, 
dar noi suntem vii, printr-un scump legământ...

...când noapte-i afară și culori tu nu vezi,
închide-ți, tu, ochii și începe să crezi...
începe-a trăi așteptând în tăcere,
și să nu te-oprești, chiar de-ai fi-n bucurii sau durere...

sfârșitul de toamnă...nu înseamnă doar frunze...
nu înseamnă doar umbră și vânt mult și ploi,
sfârșitul de toamnă...înseamnă iubire...
căci natura renunță la verdele ei....ca să-nvie apoi...

în inimă când plouă-ades

...în inimă când plouă-ades, 
stă soarele curând s-apară, 
stă cerul iar de ne-nțeles. 
și-ncep să cânt ca o vioară... 

...mii inimi în lume-aceasta,
de doruri mult umbrite,
se-opresc din a zbura,
crezând că-s fericite...

în inimă când vara ninge,
când țurțuri grei se lasă-n jos,
eu înspre ceruri vreau să zbor,
și știu că sunt neputincios...

Mai lasă lumină

...mai lasă cerul astăzi să coboare, 
în mii adâncuri de rugină,
în locuri negre, fără soare, 
și cere lui Isus lumină. 

...mai lasă ploaia să te spele,
de mii păcate prăfuite,
de mii gunoaie ce în slăvi sunt ele,
și cere lui Isus viață-n dar și nu morminte.

...mai lasă tu azi de la tine,
blândețe, dragoste și pace
mai lasă, căci până mâine,
prea s-ar putea ca cu Isus
nimic să nu te poată să te-mpace. 

Dincolo de marea cea adâncă

dincolo de marea cea adâncă, 
dincolo de valul cel înalt, 
îmi înalț privirea-n ceruri, 
căci păcatul Mi-ai iertat. 

dincolo de nopți cu stele,
dincolo de setea nepătrunsă,
mă aplec spre ceruri iarăși,
ca de Tin să fiu condusă.

dincolo de viața-aceasta,
dincolo de ieri și azi,
Tu, Isus, Mi-ești pâinea vieții,
Și prieten în necaz. 

Printre ramuri

Prin ramuri înguste și frunze-atârnând,
Privesc eu spre ceruri, lumina-așteptând.

Deși noaptea e lungă și ziua se-amână,
Privesc eu spre ceruri spre a vieții cunună. 

Prin ceață albastră și doruri zeci, mii,
Te-aștept azi, Isuse, căci curând vei veni.

Și ochi de n-aș fi avut eu să văd cerul vreodată,
În inima mea-aș fi pictat apus, răsărit,
Și cuvinte de nu aș avea să îȚi spun: ”Te iubesc”,
Lângă cruce-aș veni, și acolo aș sta și-aș uita de tot ce-i pământesc.

Din cer lumină

Lumina care vine din cer,
Niciodată nu se stinge,
Oameni vin și oameni trec,
Tu rămâi mereu același.

Când lumina tu nu vezi,
Și multă ceață e în jur,
Pe genunchi apleacă-ți trupul,
Este drumul cel mai sigur.

Când în cer se-ascund mii stele,
Și în inimă - la fel,
Amintește-ți că în Isus,
Viața ta are un țel.

(Lutenco Nelea - din cer lumină)

Când m-aplec în tăcere

Când buzele tac...și se-opresc printre gânduri... 
Aud o bătaie...și alta:...speranța
Aud eu în inimă cum scrii mii de rânduri... 
M-aplec în tăcere...să-Ți văd, Doamne, fața. 

Când soarele de la capătul lumii...
Deasupra mea astăzi trece....
Te iubesc mult Isuse...
Iar inima mea...de la Tine....nu mai vrea nicăieri să mai plece.

Când ochii închid...și fața Ta-mi amintesc,
Bucuria-Ți mă umple
Și mă face mai mult, scump Isus,
Să încep să iubesc. 

M-așez la crucea Ta, Isuse

 M-așez la crucea Ta, Isuse, 
De jertfa Ta să-mi amintesc, 
De spinii apăsați pe frunte, 
De rănile ce se-nmulțesc...

M-așez la crucea Ta Isuse,
Și parcă ieri eu Te scuipam,
Dar Tu priveai adânc spre mine,
Atunci eu nu te cunoșteam. 

Parcă ieri

parcă ieri....din greul vieții ne-am oprit din libertate...
parcă ieri...fără drepturi în lume...parcă ieri condamnați toți la moarte...
parcă ieri...în dureri mii nespuse...crezul nostru țineam...
parcă ieri...o gândire confuză...se râdea...când în greu noi plângeam... 

Cu Tine merg

ne oprim ades, în greul drum
și soarele-i parcă departe....
ne-oprim și înspre cer, nu mai privim,
ci-n altă parte...

ne-oprim ades, când oameni trec,
și Dumnezeu cu noi se-oprește,
ne-oprim și când nu mai putem,
El pașii Lui ni-i întărește.