Doar cinci minute...

Te-ai întrebat vreodată, în tăcere,
Ce e iubirea şi de ce încă nu piere?
Te-ai întrebat cum pentru-o clipă,
Dacă totul s-ar opri, dacă iubirea ar dispare,
Pământul ce ar deveni?

Și-ai căutat răspunsuri multe…
Sau poate tu le-ai oferit…
Și totuși…pentru cinci-zece minute de-ar dispărea de pe pământ, iubirea,
Ce-am fi? Am mai trăi? Sau ar domni doar ura și durerea?

Am fi ca cerul fără soare, întunecat și făr culoare,
Am fi ca negrul făr lumină, nici destinații, nici splendoare…
Ar fi doar ură-n jurul nostru și nici copii nu s-ar mai naște…
Am fi doar triști și negri-n suflet…
Am fi fără viață-n trup…și-am uita de învierea ce-o serbăm de fiecare paște.

Iubirea e cadoul veșnic…ce-n inimă-l găsești mereu…
Nu-n lucruri trecătoare…oameni…ci o găsești în Dumnezeu.
Iubirea Lui e-acea speranță…ce-ți dă putere ca să mergi…
Fără să-ți știi, tu, viitorul, ci doar știind să te apleci.

Iubirea e speranța lumii…ce înspre-o altă zi ne-ndeamnă ca să mergem…
Iubirea e iertarea scumpă…iubirea e ce bine noi alegem.

Și pentru cinci minute…de-ar dispărea iubirea-n lume…
Am fi uitați și singuri, poate…
Am crede numai în trecut…
Am ști că după fiecare noapte, iar noapte vine…
Și nicidecum o nouă zi…și șansa unui început.