Nota finală a vieții

Și-atunci din cerul înalt, 
Se lasă cortina...în jos, spre pământ, 
Se lasă spre mine, spre tine, spre-un alt, 
Trecător...spre mormânt. 

În viața-aceasta-aplecată spre inimi ce bat,
Mă opresc eu cu gândul mii ani să străbat,
În viața aceasta de-alergare nebună,
Mă opresc și-nțeleg eu durerea străbună.



În viața aceasta de ne-nțeles uneori,
Am văzut cum păcatul era ca o cortină,
Cum de ne-nțeles ne despărțea de dragostea divină,
Din dureri cum făcea el comori.

În viața-aceasta de-ai avea tu o casă,
L-ai lăsa pe Isus sub mii haine murdare?
L-ai lăsa lângă inima-ți păcătoasă,
Și-ai mai bate mii cuie și cuvinte amare?

De multe ori spre noi se-aruncă
O plasă de pânză-n păcat să ne prindă,
Doar Isus azi poate în cer să mă ducă,
Eu privesc înspre cerul albastru, ne-nțeleasă oglindă.

În viața aceasta-aplecată spre inimi ce bat,
Mă aplec înspre mine, pe genunchii pustii,
Alergarea cea multă ce-n pustiu m-a-ndrumat,
Azi revine-n ecou prin nota vieții.

Orice notă finală, oricât ar fi de grea,
Doar Isus prin scump sânge o poate-achita,
Orice inimă sumbră și cuget pustiu,
El îl face în mine cuvânt și-un viu fiu.

De sub hainele multe, unde L-am așezat,
Azi Isus umple cerul, astăzi mi-e împărat,
În viața aceasta aplecată-nspre inimi ce bat,
Eu prin Tine Isuse, azi pe veci sunt salvat.

Și-atunci din cerul înalt, 
Se lasă cortina...în jos, spre pământ, 
Se lasă spre mine, spre tine, spre-un alt, 
Sângele Tău ce mai curge iertând. 

( https://www.youtube.com/watch?v=DTw8QWHkf0w )