Închid ochii.
Imaginea ta în mintea mea, acum răsare, mai clar ca niciodată.
De-i zi sau noapte, nu contează, căci mintea mea te luminează
Căci tu mă luminezi mai tare decât soarele şi decât orice rază.
Priveşti? sau ţii şi tu-ochii-nchişi sau meditezi?
În dragoste o zi e-o veşnicie, dar şi în lipsa ei la fel
Căci de atunci timpul s-a oprit şi nu a mai continuat
Iar viaţa mea atât de greu a evoluat,
Căci mintea mea era plină de tine, mintea ta oare de mine?
Dac-ai fi încercat măcar o clipă în inimă tu să citeşti,
Să vezi ce dragoste trezit-ai, să vezi ce-nseamnă să iubeşti.
Dac-ai fi luptat să crezi în lucruri măreţe, să crezi în tine,
Să crezi în dragoste, m-ai fi avut pe mine...
Şi dintr-o dată m-am trezit
Şi ochii mei iar s-au deschis, pentru a stinge răni ce s-au aprins.
(Lutenco Nelea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu