Dulce eliberare

"Există diverse alte tipuri de puncte critice- în educaţie, în emoţii, în viaţa psihică sau în relaţii. Aproape în orice activitate te vei întâlni cu un punct unde tot ce poţi gândi este dulcea eliberare care vine din achitarea datoriilor.Pe vremea bunicilor noştri, abandonarea era considerată ruşinoasă. Astăzi, ea este adesea lăudată.

"Probabil că rabdarea nu produce efecte dramatice, dar fierb în mine însumi când constat că la TV abandonarea este prezentată în roz.
Priviţi la ecran-la serviciu situaţia este dificilâ. Angajatul se ceartă cu şeful. Nervii explodează în timp ce muzica din fundal se intensifică. Camera se focalizează pe venele de la tâmpla angajatului care cât pe ce să pleznească. Urmează un moment de linişte după care i se aude vocea declarând:"Demisionez!". Crescendoul muzical devine nebunesc când angajatul iese furtunos pe uşă, trântind uşa dupâ el. În pauza publicitară, când se laudă berea şi antiacizii, telespectatorii din toată naţiunea oftează zicând:"Exact aşa voi face şi eu odată cu şeful meu. Vreau să demisionez în culori vii, în faţa unei mari audienţe, cu viori în fundal şi în sunet de tobe."

Priviţi din nou-soţul se ceartî cu soţia. Tensiunea creşte. În momentul de maximă tensiune, soţia îi trage o palmă soţului, bineînţeles subliniată de sunetul talgerelor. Răsucindu-se pe călcâie, iese vijelios afară trântind uşa în urma sa, întocmai cum a facut şi angajatul din spectacolul celălalt.

Când privim aceste emisiuni nu ne gândim o clipă că angajatul este acum şomer, că soţia este acum divorţată. Tot ce vedem este doar vraja, dulcea eliberare a achitării datoriilor şi a părăsirii locului. Dar adevărul lui Dumnezeu pătrunde prin valorile noastre de faţadă. Reflectorul şi muzica nu ar trebui să se focalizeze asupra celor ce abandonează, ci asupra celor ce, atunci când cred ca nu mai pot face nici un pas înainte, scrâşnesc din dinţi şi zic:"Cu ajutorul lui Dumnezeu voi continua."Atunci cântă corul îngeresc şi reflectorul ceresc lasă lumina de sus. Atunci oamenii obişnuiti ca mine şi ca tine devin extraordinari din perspectiva lui Dumnezeu."

citat semnificativ nu doar din punctul meu de vedere din "Cine esti cand nu te vede nimeni" de Bill Hybels