Prin ceață mare şi furtună,
Aşa viteză negrăită...
Aşa-ntuneric făr' lumină...
Unde priveşti tu om grăbit
Şi care-i scopul tău în lume?
De ce te zbaţi şi rătăceşti,
Minţindu-te că totu-i bine?
De ce alergi grăbit prin timp,
S-ajungi s-o iei iar de la capăt?
Căci vremea ta e pe sfârşit,
Şi nu observi ce-adânc
...mai eşti legat de câte-un lacăt.
De ce-ai uitat aşa uşor
Să lupţi mereu să te ridici
Să-ţi înalţi ochii către cer
Şi-aşa să-nvingi tu orice frici?
Nu ce se vede este totul
Un trup îl vezi, dar nu şi inima ce bate,
Dar nu şi dragostea ce locuieşte-n piept.
Cu o privire poţi străbate
Tot ce-i creat...dar uită-te atent
Şi-ai să-nţelegi că dincolo de toate este Dumnezeu.
