Filmul vieții

Fiecare-n astă lume are-un film al vieții sale și e lung sau scurt, depinde cât trăim. Calitatea e iîn funcție de cât de mult iubim....iar genul diferă de la om la om...dramă...romance ...aventure...etc etc deci suntem actorii propriului film, al cărui final îl vor afla alții...tot așa cum și finalul celor care au trăit înainte de noi, ne-a luat prin surprindere... ... ...

Privesc spre cer

privesc spre cer...e atât de senin...dar peste noapte adesea norii vin...și-atunci din cer mai multe picături...se-avântă-n jos ...din inimă-mi în sus speranța ca un abur se ridică....și ochii mei privesc dincolo de orice frică...îl văd pe Domnul , mă-ncred în EL...căci greul zilei ...iîn noapte se preschimbă...descurajarea în viața mea loc nu are ...privesc spre cer...e atât de senin...

Printre gânduri

Păşesc prin lume. Trec pe lângă alţii şi alţii trec pe lângă mine. Pentru unii e o lume plină de străini, alţii se identifică cu fiecare trecător. Ce vedem e partea cea mai simplă de viaţă, cu oameni normali care trec indiferenţi spre viitor. În spatele cortinei se află lumea suspinelor a regretelor, se află lumea oamenilor care suferă durerea, oameni care trebuie să accepte manifestarea bolii în viaţa lor etc etc...E o lume din ce în ce mai imperfectă, e simplu să ajungi la această concluzie. Deşi un zâmbet nu costă nimic, parcă aşteptăm să fim plătiţi ca să îl oferim.